(despre Servants)
„Sound, image, and storyline are carefully crafted and every cinematic element is working at the highest level. The ominous score and highly charged sound design support the images in a unique, modern, and often distorted way, pushing the film beyond excellence”. (Film Fest Gent Jury, 23 octombrie 2020)

(despre Coroană de trandafiri)
“Lolea has made an especially haunting version of ‘Coroana de trandafiri’, a carol about Mary sitting at a window waving an object that transpires as barbed wire: the crown of thorns that will be placed on Christ’s head before the crucifixion. The original carol arose in two versions, one for a chorus and one for pan pipes. Here both versions are combined and performed for the first time with a solo soprano, and the effect is touchingly affecting, with the modal pan pipes of long ago ingeniously suggested by a solo violin and Angela Gheorghiu’s evocative emotive inflections painting a spiritual landscape with heartrending pathos.” (Gramophone Magazine, 9 decembrie 2013)

(despre Orizont)
“Cristian Lolea’s score, all spare strings and nerve-jangling percussion, adds to the Hitchockian undertone of escalating unease.” – Stephen Dalton (The Hollywood Reporter, 4 decembrie 2015)

(despre Orizont)
“Sound is crucial to the film’s oppressive atmosphere. A Hitchcockian orchestral score adds to the sense of mounting threat” – Wendy Ide (Screen Daily, 20 noiembrie 2015)

(despre Fairy Tales)
“À la fois vif et austère, cette page interroge plus profondément l’écoute qu’elle ravit dans ses mystères, au fil d’un parcours enrichi par un jeu non maniéré sur les timbres.” – (anaclase.com, 5 septembrie 2015)

(despre Îngerul necesar)
“revelaţia anului – Cristian Lolea. Mărturisesc că Gheroghe Preda m-a contactat şi pe mine pentru muzica ”Îngerului necesar”, însă am fost nevoit să-l refuz, pentru că eram ocupat cu alt proiect. M-am temut însă să-i mărturisesc că mă cam panicasem de complexitatea lucrurilor pe care mi le cerea. Cristi Lolea şi-a luat inima în dinţi şi a reuşit cu brio.” – Petru Mărgineanu (Revista Actualitatea Muzicală, 2008)

(despre Îngerul necesar)
“Ana a avut o copilărie traumatizantă, este bolnavă de astm şi, chiar dacă muzica ei se bucură de succes, e foarte singură în frumosu-i apartament minimalist şi aseptic. Viaţa ei se prefira intr-o lume albă cu accente negre, în care, brusc, apar pete de albastru intens, semne ale pasiunii cu care o urmăreşte necunoscutul. Deşi în aparenţă fragilă şi vulnerabilă, Ana compune o muzică de mare forţă (excelente “simfonismele” industriale compuse de Cristian Lolea) şi rezistă asaltului la care o supune admiratorul secret.” – Gabriela Hurezean (Q Magazine, 25 noiembrie 2007)

(despre orchestraţiile pentru Project Bandaloop‘s Sao Paulo show)
„I met a fabulous composer in Bucharest, Romania, while I was studying orchestral conducting, and asked if he would help with the orchestrating, editing and publishing of these works. Cristian Lolea turned out to be a fabulous collaborator and a good friend. His work is stunning and I am indeed thrilled to hear these pieces in their new forms. It was a challenging project, as some of the material was originally improvised music and only existed on CD from a live event.” – Zachary Carrettin (ianuarie 2007)

(despre Rapsodia Română Nr. 1 pentru vioară şi orchestră de coarde)
“The 1st Romanian Rhapsody was composed for full symphony orchestra without a soloist. Enescu later did a reduction of the score for solo piano. The commission, a joint venture of the NESE and myself, was not an easy task, but it was accomplished brilliantly by the gifted Romanian composer Cristian Lolea.” – Irina Mureşanu (2008)

(despre Rapsodia Română Nr. 1 pentru vioară şi orchestră de coarde)
„The piece featured rampant, virtuosic, folk-inspired writing for the whole orchestra.” – Peter Van Zandt Lane (The Boston Musical Intelligencer, 28 septembrie 2008)

(despre R.E.M.)
„Un alt elev al lui Olah şi cel mai tânăr creator prezent în program şi-a confirmat o foarte bună reputaţie: Cristian Lolea merge pe urmele lui Olah, fără a putea fi acuzat nici un moment de epigonism. Figuri melodice şi armonii pot aminti în R.E.M. (aluzie la o anumită fază a somnului) de sonorităţi olahiene, dar arcuirea impecabilă a formei muzicale denotă forţă şi muzicalitate originală. Lolea ’simte’ forma, o concepe retoric în sensul persuasiunii directe asupra interpretului şi ascultătorului.” – Valentina Sandu-Dediu (România Literară, 25 iunie 2003)

(despre Entropia)
“Entropia (2009), de Cristian Lolea frappe par le caractère abrupt de ses contrastes, sa violence, latente ou déchaînée.” – Didier van Moere (ConcertoNet, 2009)

(despre black-and-white)
“black-and-white de Cristian Lolea e o impresionantă draperie (în ciuda titlului) de ritmuri şi nuanţe, gravitând spre sumbru şi misterios” – Grete Tartler (Ziarul Financiar, 9 sept. 2011)

„Aşa cum, în anii ‘50-‘60, o tânără generaţie de compozitori se forma în spiritul unei cvasi-clandestinităţi a deliciilor muzicii de avangardă europeană, interzise pe atunci, poate că un alt suflu de generaţie se va naşte şi datorită proiectului Profil. Cristian Lolea – discipol al lui Tiberiu Olah – poate deveni unul dintre liderii acestor tineri; combinaţia între talent, simţul dramaturgic al formei muzicale şi o indiscutabilă stăpânire a uneltelor componistice îl apropie de maestrul său.” – Valentina Sandu-Dediu (Radio România Muzical, Muzica românească postbelică, 20 dec. 2009)

“Am toată încrederea în talentul lui Cristian Lolea şi în progresele pe care le va face în viitor” – Tiberiu Olah (Radio România Tineret, Excelsior, 1996)